Importanţa reducerii numărului de elevi/clasă

Well?Pornind de la ideea de aici, m-am gândit să scriu şi eu câteva rânduri despre performanţa educaţiei în raport cu numărul de elevi într-o clasă/grupă.

Ideea nu e nouă, dar e important să o accentuăm şi să insistăm pe ea până se va face ceva în direcţia asta. Nu vreau să critic Minsterul Educaţiei Naţionale pentru că face sau nu face acest lucru, nici profesorii pentru că predau bine sau prost, ci vreau să arăt avantajele (dpmdv) ale unei clase cu puţini elevi.

Aparent e simplu, nu e mare lucru să înţelegem că dacă sunt mai puţini elevi într-o clasă, e mai uşor pentru profesori să predea. Dar ideea aici nu e să le fie profesorilor cât mai uşor, ci elevilor cât mai util.

Eu dau meditaţii şi ştiu ce înseamnă să explici un lucru unui singur copil sau unui număr foarte mic de persoane. Bineînţeles că nu susţin faptul că fiecare clasă ar trebui să aibă 1-3 elevi, e utopic să credem că logistic se poate asigura un astfel de sistem. Dar având în vedere că în România, majoritatea claselor din unităţile de învăţământ au 25-30 de elevi, e o problemă.

Nu vreau să mai spun că am întâlnit clase cu 36-38 de elevi. E clar că din motive organizatorice, a fost nevoie de formarea unor clase atât de mari. Dar dacă despicăm firul în patru, e la mintea cocoşului să ne dăm seama că educaţia într-o clasă atât de numeroasă este ineficientă. În ce măsură reuşeşte un profesor să ajungă la fiecare elev în 50 de minute (atunci când sunt chiar 50), dacă ei sunt 30?

E drept că la modul de organizare al sistemului de învăţământ din România (profu’ dictează, elevii scriu, tocesc şi reproduc cât pot), nu prea e nevoie să ajungi la fiecare elev. Dar un învăţământ performant cere mai mult de atât.

Cere implicare activă a elevilor (dar pentru asta trebuie stimulaţi), cere scoaterea în evidenţă a potenţialului fiecăruia (dar pentru asta nu pot fi 30+ într-o clasă), cere susţinerea fiecăruia pentru a-şi urma parcursul natural. Cum facem asta când 10 minute durează doar prezenţa? (cu exagerările de rigoare, dar contextuale).

Cea mai bună idee, zic eu, ar fi ca orice clasă/grupă din România să aibă maxim, dar maxim 15 elevi. E clar că ar apărea mari probleme în repartizarea profesorilor, salarizarea acestora pentru că ar creşte, aproape s-ar dubla, numărul de ore. Dar asta nu e problema elevilor. E datoria statului să-şi găsească resursele necesare astfel încât să poată asigura performanţa sistemului.

Până la urma, educaţia e prioritate naţională. Sau cel puţin, aşa scrie-n lege.

Poza e de aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s