Bătaia de joc de la Hoghilag

Copilăria mea s-a petrecut, în cea mai mare parte, prin Dumbrăveni, dar şi prin Hoghilag şi Sighişoara. Despre faptul că Dumbrăveniul moare încet s-a tot spus. Eu aş spune totuşi că ceva progrese se văd, dar ăsta e alt subiect. Iar Sighişoara, vorba aia, să dăm cezarului ce-i al cezarului, ne putem plânge, dar am exagera. Sighişoara arată bine şi în cea mai mare parte, merge bine.

DSC_0116Nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre satul Hoghilag, din judeţul Sibiu. Dacă la Dumbrăveni, la 2-3 km distanţă, lucrurile se mişcă, mai mult, mai puţin, dar se mişcă, la Hoghilag totul stagnează sau se află într-un regres care aproape doare. Din satul care cândva prospera (la nivelul la care se poate înţelege acest lucru, bineînţeles), azi a mai rămas o ruină de localitate cu o şcoală, un dispensar şi vreo 2-3 magazine alimentare.

Nu vorbim despre locuri de muncă, zone de agrement şi un plan concret de dezvoltare al localităţii pentru că ar părea o glumă – toate lipsesc cu desăvârşire.

Acum aproximativ o lună mergeam la Hoghilag, de la Sibiu, cu trenul. Sărim peste tot ce înseamnă călătoria cu CFR-ul (aş putea scrie o carte despre traumele – şi nu exagerez – pe care le-am avut prin ţărişoara noastră mulţumită CFR) şi ajungem direct la Hoghilag.

Aproximativ ora 22, halta Luna (un fel de gară loc unde opreşte trenul). Nu mă aşteptam să cobor într-un loc cu 15 taxi-uri în linie şi legături la 5 trasee de bus pentru că cunosc zona şi ştiu ce înseamnă, dar prin ce am trecut atunci a fost o experienţă pe care nu aş vrea să o mai repet vreodată.

Acea haltă e defapt un punct de oprire în mijlocul câmpului (deşi lângă DN14), în totală beznă, într-o zonă plină, dar plină de câini. Drumul până în sat e cam de 10 minute pe jos. Prin câmp, pe un trotuar care nu mai există (a fost furat, deşi nici cu reparatul nu stăm prea bine, nu a mai fost reparat de ani, ani şi ani), în beznă, alergat de 5-6 câini cel puţin. Vă puteţi imagina ce simţeam.

Atunci am realizat cu adevărat ce înseamnă problema câinilor comunitari. Nu exista lumină absolut deloc, era beznă, în timp ce o haită de câini agresivi alerga spre mine în întuneric. Mă gândesc acum ce s-ar fi întâmplat dacă în locul meu era un copil sau o persoană în vârstă. A fost o chestiune de noroc faptul că am scăpat fără a fi muşcat. Acolo se pot întâmpla adevărate tragedii.

Timp de 3 ani, cu diverse activităţi, am cam străbătut toată ţara dar o asemenea situaţie nu am mai întâlnit. Anul 2014, România, ţară din Uniunea Europeană, în judeţul care a dat în 2007 Capitala Culturală a Europei. E jalnic, penibil, frustrant să ştii că poţi muri (fără exagerare) mâncat de câini şi nimeni nu dă doi bani pe asta acolo. Nici măcar un bec, cât de amărât, încât să nu îţi rupi gâtul fugind de câini printre pietre (ce a mai rămas din cel care cândva fusese un trotuar).

Drumul spre halta

Să nu mai vorbim despre faptul că infrastructura rutieră şi pietonală e la pământ. Strada principală e asfaltată, deşi starea sa e precară, gropi şi crăpături la tot pasul. Celelalte străzi sunt ori pietruite (caz fericit) ori pur şi simplu sunt încă din pământ.

Iluminatul public e la pământ şi nu doar spre halta satului. Există lumină pe strada principală, dar funcţionează când şi cum (un bec da, unul nu, mai cu pauză, iar câte puţin şi tot aşa). În rest, te plimbi prin beznă, printre câini şi gunoaie la tot pasul.

Pot spune foarte clar şi deschis că nu există niciun interes din partea administraţiei locale pentru îmbunătăţirea situaţiei din Hoghilag. Ziarul Sibiu 100% a abordat subiectul, aducând în atenţia publică ceea ce se întâmplă acolo.

Poziţia primăriei Hoghilag este, din punctul meu de vedere, penibilă. Potrivit ziarului Sibiu 100%, reprezentanţii primăriei spun că locuitorii sunt de vină pentru că e mizerie, locuitorii sunt de vină pentru că se fură. Mai spun şi că “se poate constata că majoritatea străzilor sunt asfaltate”. Băi frate, am fost, am văzut, am făcut poze. Ori nu văd eu bine, ori nu ştiu ce înseamnă o stradă asfaltată, ori ăştia (primăria) mint cu talent.

Inclusiv câinii maidanezi există tot din vina localnicilor, după spusele reprezentanţilor primăriei Hoghilag: “Referitor la câinii maidanezi, aceștia reprezintă câinii din sat pe care stăpânii lor nu-i țin închiși.” Aş lua-o ca pe o glumă dar nu e cazul. Şi nu e cazul pentru că e jalnic să dai vina pe locuitorii care te-au ales pentru toate eşecurile şi pentru faptul că tu, în calitate de reprezentant al unei comunităţi, nu faci nimic pentru ei.

Caini maidanezi

Situaţia nu e roz nicăieri în România în ceea ce priveşte fondurile, dar e responsabilitatea administraţiei locale să găsească pârghiile necesare pentru a face ceva. Nu cere nimeni minuni, dar puţin interes şi implicare ar fi limita bunului simţ. Sunt zeci şi zeci de programe şi linii de finanţare, dar trebuie să existe interes.

Partea centrala a satului

Site-ul comunei nu a mai fost actualizat din 2010. Suntem în 2014. Au trecut 4 ani. Explicaţia primăriei a fost că nu există personal instruit pentru asta. Probabil singura scuză în care vinovaţii nu au fost consideraţii localnicii. Acel site ar putea fi o sursă de informare şi promovare. Degeaba, nu există interes.

În concluzie, aş putea spune doar atât. În 2014, să existe o astfel de localitate, e penibil. Un total dezinteres din partea administraţiei locale care pasează responsabilitatea asupra localnicilor pentru tot ceea ce se întâmplă, o lipsă de coerenţă sau chiar iniţiativă în stabilirea unui plan de dezvoltare, nepăsare şi laşitate – aşa caracterizez administraţia locală din Hoghilag.

Ceea ce nu pot înţelege este de ce oamenii ăştia, locuitorii din Hoghilag, îşi aleg acelaşi primar de mandate şi mandate. Ori au intrat în starea în care nu mai cred într-o schimbare, ori se aplică regula “nu contează cine votează, contează cine numără”. Nu ştiu, nu pot afirma nimic în cazul ăsta. Dar e cel puţin ciudat şi ilogic.

Chiar dacă vreau mereu să cred că România se dezvoltă, că cetăţeanul devine tot mai mult o prioritate, că politicile se vor schimba în aşa fel încât problemele cetăţenilor să devină prioritare, la Hoghilag, cel puţin, nu se întâmplă nici pe departe aşa.

Când intri în Hoghilag, te întorci în timp.

Mulţumesc ziarului Sibiu 100% pentru interes şi disponibilitatea de a ridica public problemele cu care se confruntă comunităţile din Sibiu.

Articolul din ziar, aici.

 

Advertisements

3 thoughts on “Bătaia de joc de la Hoghilag

  1. Citind articolul acesta ,mi-au dat lacrimile . Hoghilag este locul de bastina al tatalui . Nu am mai fost de vreo 2 ani pe acolo ,dar ultima parte a copilarie mi-am petrecut-o acolo . Ma leaga multe lucruri frumoase de satul asta si ma doare sufletul sa vad in ce stare a ajuns. Din pacate ,aceasta problema este una nationala . La noi in tara ,totul este lasat in paragina. Nu exista interes ,din partea guvernului ptr nimic.

  2. Sunt zeci şi zeci de programe şi linii de finanţare, dar trebuie să existe interes. Ma amuzat tare aceasta fraza, nu stiu daca constientizezi dar primarul si acei consilieri si cine mai lucreaza prin acea primarie sunt blocati in mentalitatea anilor 90. Vrei sa punem pariu ca ai mai multe cunostiinte decat ei? “Site-ul comunei nu a mai fost actualizat din 2010” vesnica explicatie, nu sunt bani iar in primarie nimeni nu stie cum se deschide un fisier PDF (asta in cazul in care nu exista PDF reader si da dublu click pe fisier ca …. ) ce sa mai vorbim despre intretinerea unui site web si oricum nu e munca lor pentru ca ei sunt “pusi” acolo ca sa stea si sa primeasca salariul lunar, daca se mai iveste ceva de “ciupit” e super ok. Din pacate asta este cruda realitate in tara noastra functiile de conducere sunt ocupate de oameni incompetenti, fostii activisti din regimul comunist iar tinerii care au idei si ambitie muncesc in tari straine pentru ca nu au loc de aceste “minti luminate”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s